Astăzi a fost anunţată o propunere venită din partea ANCOM – AOMR prin care operatorii de telefonie mobilă ar putea bloca telefoanele în caz de furt. Ştirea (cosmetizată) e aceasta:
Acest lucru nu este deloc nou şi cel mai bine e folosit în UK. Practic operatorii trebuie să deţină o componentă denumită EIR (Equipment Identity Register) prin care se face autentificarea echipamentului înainte de a-i fi permis accesul în reţea. Schematic, lucrurile stau cam aşa:
Sursa: Wikipedia
Aşa cum spunea Răzvan Dragomirescu (specialist în telefonie mobilă), IMEI-ul deşi ar trebui să fie unic, totuşi nu aprox 10% sunt duplicate. Din păcate nu sunt de acord cu afirmaţia „e valabilă pentru telefoanele mai vechi (multe fabricate înainte de 2005), care valorează astăzi doar câteva zeci de lei” ci aş zice că din contră, e mult mai uşor pe smartphone-uri să schimbi IMEI-ul (ceva mai greu la iPhone, prietenii ştiu de ce 
). Nu voi intra în detalii despre cum se face pentru a evita eventualele probleme legale, însă îmi menţin afirmaţia
Pe scurt, lucrurile ar trebui să funcţioneze cam aşa:
utilizatorul reclamă la operator faptul că telefonul i-a fost furat -> operatorul blochează SIM-ul şi înscrie codul IMEI într-o bază de date comună -> operatorul înscrie IMEI-ul şi în IMEI Database a GSMA pentru a fi blocat şi pe teritorul altor ţări ce au implementat acest sistem (acest pas e opţional) -> ceilalţi operatori naţionali preiau informaţiile şi le pun în EIR -> de fiecare dată când se va încerca înregistrarea în reţea cu telefonul furat, se va consulta EIR şi se va bloca conectarea la reţea
Sunt curios totuşi ce ascunde în spate această măsură, dar asta rămâne de văzut.
Teoretic ar putea fi blocate şi modem-urile GSM sau orice alt device care are un IMEI. O problemă rămâne totuşi demonstrarea faptului că telefonul furat aparţine chiar păgubitului – câţi mai aveţi facturile, garanţiile de la telefoane? Metoda asta e bună pentru a stopa hoţii mărunţi, care nu ştiu decât să porneasca telefonul, însă cei care se ocupă serios de astfel de furturi nu vor avea de suferit.
O altă afirmaţie cu care nu sunt de acord este cea a domnului Liviu Popescu, directorul executiv al asociaţiei care reprezintă interesele operatorilor mobili în România (AOMR): „Pentru a va face o idee ganditi-va numai cat a durat pana s-a concretizat portabilitatea, care implica tot o baza de date comuna, dar fara aceeasi frecventa de interogare. In cazul acestui proiect ar fi probabil mii sau zeci de mii de intrari zilnic„. Poate că într-adevăr vor fi mai multe înregistrări în baza de date decât cele pentur portabilitate, însă numărul de interogări este mai mic! Hai sa vedem: de fiecare dată când apelăm se face câte o interogare pentru a vedea dacă numărul apelat este portat, iar dacă este se va emite un beep specific pentru a anunţa utilizatorul că acel număr nu e de fapt în aceeaşi reţea cu el. Apoi, de fiecare dată când pornim telefonul sau se re-înregistrează în reţea (la pierderea semnalului de exemplu) se va interoga baza de date IMEI pentru a afla dacă are dreptul sau nu să se înregistreze. Care număr e mai mare: cel al apelurilor făcute sau cel al pornirii telefonului?
Din punctul meu de vedere, chiar dacă teoretic nimeni nu ar mai putea folosi telefonul pe care l-aţi pierdut, datele care se află în el sunt mult mai importante. Tocmai din acest motiv recomand protejarea lor prin criptare, parolare şi cel mai bine prin instalarea unor aplicaţii ce vă pot şterge datele de la distanţă sau chiar vă pot spune locaţia curentă a telefonului. Atenţie însă la instalare – făceţi-o doar pe telefonul propriu şi nu pentru alte scopuri decât cele de protejare în caz de furt.
Repet, rămâne de văzut ce se vrea de fapt prin această propunere, întrucât va genera ceva costuri (nu tocmai mici) pentru operatori şi ANCOM.
No Comments » 
