În caz că nu ştiaţi, ANCOM a decis ca operatorii de telefonie/servicii date să includă în contracte şi informaţii precum termenii de rezolvare a problemelor, calitatea serviciului oferit, restricţionări existente dar şi detalii privind securitatea.
În mare parte operatorii au anunţat clienţii asupra modificării Termenilor şi Condiţiilor Generale (eu înca nu am primit niciun SMS de informare) şi, de data aceasta, rezilierea unilaterală fără plata unor despăgubiri nu este posibilă întrucât decizia a venit din partea ANCOM. O parte au introdus şi clauze noi precum limitarea accesului la servicii de Voice over IP (apelare audio sau video prin Skype, Yahoo Messenger ş.a) pe baza unei opţiuni suplimentare, însă acest lucru este o modificare strictă a acelui operator astfel încât normal ar fi să se poată rezilia contractul fără a mai plăti nimic (aici rămâne să primesc un răspuns, dacă voi primi).
Şi dacă tot discutăm de VoIP, am zis să explic puţin la ce se referă următoarele prevederi de încălcare a termenilor, prin 2 extrase de la doi operatori diferiţi.
… în cazul în care Clientul PrePay desfăşoară activitate de redirecţionare cu titlu oneros a traficului generat de către un terţ
… intermedierii şi/sau transferului de convorbiri telefonice naţionale şi internaţionale folosind ca mediu de propagare internetul şi nu a sistemului GSM/3G
Cel de-al 2lea extras exprimă mai bine lucrurile. Să presupunem că suntem o companie de telefonie dintr-o insulă izolată de lume şi singurul mod de transport al datelor/vocii e prin satelit. În mod normal, pentru clienţii care doresc să efectueze apeluri în alte ţări ar trebui să am un contract de interconectare cu operatorii către care vreau să sun, ceea ce presupune ceva regulamente şi taxe nu chiar mici. Pentru a -mi reduce costurile, nu mai închei acest acord cu toţi ci doar cu o parte. Totuşi eu vreau sa taxez clienţii cât mai mult, cu costuri mici pentru mine. Soluţia este de a investi în ceva echipamente ce suporta zeci-sute de SIM-uri şi de a le conecta la un server de voce prin intermediul Internetului. Traficul de date e mai ieftin decât cel de voce, deci ies în câştig. Cu alte cuvinte: în loc închei un contract cu providerul X, cumpăr ceva sute de SIM-uri prepay de la acel provider, le pun într-un dispozitiv localizat în ţara respectivă şi le folosesc pentru a-mi termina apelul de voce iniţiat de către clienţi în reţeaua din ţara îndepărtată.
Eu folosesc o metodă asemănătoare atunci când nu sunt în ţară. Pentru a suna de exemplu din Japonia până în România, folosind serviciul de roaming, mă costă mult mai mult decât a cumpăra un prepay cu acces la Internet din Japonia şi a trimite un email. Aşa că soluţia ar fi astfel: pun un SIM al unui operator românesc într-un telefon, conectez telefonul la PC prin bluetooth ca şi cum aş folosi o cască. Pe PC folosesc o versiune lite de server VoIP (FreePBX de exemplu) care în spate are o conexiune activă de Internet. Din Japonia iau un SIM cu opţiune de net, instalez pe telefon un client de VoIP şi mă conectez la serverul propriu. Astfel plătesc mult mai puţin pentru o convorbire întrucât din Japonia folosesc telefonul aflat în România. Desigur, nu folosesc la nivel macro, cu sute de SIM-uri, aşa cum ar face o companie 
Ei bine, întrucât fac un studiu despre care veţi afla ceva mai târziu, azi am văzut că inclusiv marii operatori folosesc terminarea de apeluri prin cartele localizate în România. Dovada:
Un apel efectuat din reţeaua Smartone (Vodafone) Hong Kong a rezultat cu folosirea de SIM-uri din reţeaua Cosmote pentru a-şi reduce costurile. Desigur, dacă se sună pe acele numere nu răspunde nimeni.
Oare să raportez către Cosmote aceste numere?
No Comments » 
